Fata Sihastră

Se lasă seara pe strada mea însingurată

Nimeni nu mai vrea să vadă faţa-mi întristată

Mă duce gîndul unde n-am mai fost vreodată

Stelele şi luna m.au numit Fata Sihastră.

Ardeau luminile-n cămara unde stam

La toate, la nimic privirile-mi erau

Singurătatea o primeam ca niciodată

Iar Tu, fericirea-mi amînai pe altă dată.

Sunt Eu, mă recunosc, Fata Sihastră

Zîmbesc, Trăiesc, Iubirile-mi şoptesc

În plină zi de Floare-Albastră

Sunt Fata, sunt Fata, sunt Fata Sihastră

Priveam adesea la frumosul şi imensul plai

Aveai o întrebare ce adesea mi-o puneai

De unde vin,  pe unde-am fost

De are viaţa mea vreun rost.

Eu ţi-am răspuns subit şi rece

Am fost la rounde-vous c-un Rege

Trăiesc puţin, căt garofiţa-n glastră

De asta sunt numită azi Fata Sihastră !

Balada de azi

Natura gindurilor mele

Se-nneaca intru-un lac himer

Doar amintirea imi asterne

O vapaie si-un mister.

Tu, un Fat-Frumos calare

Pe-al meu gind, pe al meu val

Imi arati incet cararea

Si ma urci usor pe cal.

E cam ceea ce visasem

Dar e si ce am uitat

Din multimea de pacate

Am ratat ce-i important.

Am iubit tacit o vreme

Acum insa nu mai pot

Cred ca ma cunosti anume

Dupa zimbet, dupa port.

Ti-am facut destainuirea

Acum pot sa spun ca stii.

Esti demult stapinitorul

Gindurilor mele vii.

Dimineti triste, cafeluta amara si zimbetul din ce in ce sa se nasca pe fata-mi trista…
Ginduri milioane,amintiri spumoase, trairi si asteptari plapinde, nevinovate !
Si ce daca? S-ar intreba unii !
E firesc sa ai ginduri, amintiri, dimineti triste si cafelute amare, e sensul vietii. Dar nu e chiar asa…Toate acestea au un subsens, toate au o textura mai mult sau mai putin ascunsa, nevazuta de nimeni, si care DOARE!
Ametesc de prostia omeneasca, de indifirenta din jur, de nedreptate si interese meschine.
Dar toate au un sfrirsit, toate au o albie.
Cu toate astea, Te Iubesc Moldova !

Fata Sihastră

Se lasă seara pe strada mea însingurată

Nimeni nu mai vrea să vadă faţa-mi întristată

Mă duce gîndul unde n-am mai fost vreodată

Stelele şi luna m.au numit Fata Sihastră.

Ardeau luminile-n cămara unde stam

La toate, la nimic privirile-mi erau

Singurătatea o primeam ca niciodată

Iar Tu, fericirea-mi amînai pe altă dată.

Sunt Eu, mă recunosc, Fata Sihastră

Zîmbesc, Trăiesc, Iubirile-mi şoptesc

În plină zi de Floare-Albastră

Sunt Fata, sunt Fata, sunt Fata Sihastră

Priveam adesea la frumosul şi imensul plai

Aveai o întrebare ce adesea mi-o puneai

De unde vin,  pe unde-am fost

De are viaţa mea vreun rost.

Eu ţi-am răspuns subit şi rece

Am fost la rounde-vous c-un Rege

Trăiesc puţin, căt garofiţa-n glastră

De asta sunt numită azi Fata Sihastră !

Balada de azi

Natura gindurilor mele

Se-nneaca intru-un lac himer

Doar amintirea imi asterne

O vapaie si-un mister.

Tu, un Fat-Frumos calare

Pe-al meu gind, pe al meu val

Imi arati incet cararea

Si ma urci usor pe cal.

E cam ceea ce visasem

Dar e si ce am uitat

Din multimea de pacate

Am ratat ce-i important.

Am iubit tacit o vreme

Acum insa nu mai pot

Cred ca ma cunosti anume

Dupa zimbet, dupa port.

Ti-am facut destainuirea

Acum pot sa spun ca stii.

Esti demult stapinitorul

Gindurilor mele vii.

Noiembrie a început

Timpul e rece şi tăcut

Cu invitaţia pe foaie

Rătăcită alergam prin ploaie

Picături de apă rece

Îmi şopteau că timpul trece

Şi mă duc în lumea lor

Lumea roz-a viselor.

Tot visam că un ministru

Sau un vice în context,

O să-mi dea şi o speranţă

Să mai vreau să îl aştept.

Iar acum de 2 zile

Sau de 4 poate chiar

Îmi aştern pe foaie chinul

Clipelor ce mă mişcau.

Am mai stat şi 5 minute

La fereastra de pe hol

Mi-a lăsat în dar ora

Şi un gol de ne-amor.

Mi-a lăsat în dar şi timpul

Ca să-l port pe dreapta mea

Şi pentru că marca-i bună.

N-am să-l pot nicicând lăsa.

Iat-aşa e cu iubirea

Când e pusă pe avere !!!

Ai de toate-n buzunare

Însă n-ai a Ta putere.

„Se feresc de opinia publica, precum dracul de tamaie“, metaforizeaza Leif atitudinea consilierilor in raport cu publicul si mass-media independenta.

Lipsa de transparenta este uleiul cu care se ung rotile mecanismului si „tacerea e de aur“, un principiu de breasla, stipulat in toate contractele cu clientii.

Aceasta tacere asigura insa, in principal, vanzarea de solutii standardizate si reciclarea informatiei pentru noi clienti. Pool-ul informational al firmelor de consiliere se constituie primar din date furnizate de clientii insisi, care apoi servesc ca referinta in plasarea, de catre consilieri, a unor analize comparative, asezonate cu retete de optimizare.

Totul, intr-o frumoasa si colorata prezentare PPT si un dosar de retete teoretice, pentru implementarea carora este responsabila doar firma.

Un exemplu concret, la nivel de firma mijlocie, in Germania. Firma nu are probleme financiare, noul management e doar speriat doar de rutina activitatii productive, in plina moda „outsourcing“. Sunt comandati doi consilieri antreprenoriali de la o firma specializata din Hamburg, cu 3.000 onorariu pe zi, hotel si speze de deplasare.

Rezultatul actiunii „de iluminare“? Un dosar cu indicatii niciodata implementate, un dosar care a costat 60.000 de euro, ca sa zaca apoi intr-un beci. De ce n-a fost implementat excelentul retetar? Deoarece complica inutil activitatea, intr-un proces bine verificat si care functiona optim, in conditiile date. Bunul-simt practic si experienta angajatilor a avut castig de cauza.

Dar managementul firmei avusese o „criza“ de schimbare, pe care a platit-o. Scump si inutil. La premii pentru initiative concrete de la angajatii firmei, nu s-a gandit nimeni din conducere.

Ideea de a crea acest blog o aveam mai demult.

Imi doresc succes si spor la scris